Stomatologul studenților

stomatologul studenților

 Alexandru Midvichi are 36 de ani, este om spiritual, soț, tată, arbitru, atlet, dar în mare parte din timp, stomatolog. Este stomatologul studenților. Originar din Tulcea, a ajuns în București pentru a studia gestiunea producției agroalimentare din cadrul ASE.

În studenție, își asigura venitul filmând la nunți. Sfera agroalimentară nu îl caracteriza, motiv pentru care nici nu a profesat vreodată. „-Trebuia să am ceva în CV.”. S-a lovit de acest domeniu doar când a fost victima unor produse alterate din comerț sau când a cules mere din pomi.

După facultate, a intrat în televiziune. A auzit de la un prieten despre un loc vacant, a trimis cv-ul și a fost acceptat. L-au încântat partea politică, sportul, sondajele, dar tot nu se simțea împlinit.

În cabinet

 Un jazz de Bossa Nova pe fundal acoperit de sunetul apăsat al claxoanelor de mașini. Lumina caldă ce se scruge dintr-un candelabru de cristale gri și-un craniu cu-o dantură alb-strălucitoare, în colț, pe cabinet. În altă parte stau răsfirate zeci de flacoane și seringi cu adezivi.

În stânga ușii o chiuvetă și o oglindă în care se reflectă toată încăperea. Lângă, cutii de șervețele și dezinfectante. Sus, în mobilier, doisprezece cărți groase de specialitate. Lângă geam sunt răsfoite câteva dosare de radiografii. Stomatolog ul alege una, o scoate de acolo și o așază pe un panou căruia i se prinde lumina. Răsar câțiva dinți asimetrici. I-a distanță și studiază.

Jaluzelele se ridică lăsând imaginea bulevardului aglomerat să pătrundă înăuntru. În mijloc, un scaun stomatologic modern cu două brațe metalice groase de care se prind masa mobilă și lampa. Așază pe masa de lucru un prosop de hârtie, trusa sterilă și înfoliază mânerele de care se ajută să miște aparatura. Acum, doar își așteaptă pacientul.

Spre stomatologie

Era acum ceva timp când se perinda prin laborator după pritenul său Costi, un tehnician dentar care l-a măgulit prin munca sa. Stătea după el ca o umbră și punea întebări asemena studenților care îi trec lui pragul astăzi. Tot povestind despre munca amicului, mătușa i-a dat ideea să urmeze Facultatea de Medicină Dentară.

Așadar, la trei ani după terminarea ASE-ului se găsea din nou student. De data aceasta cu mai multe așteptări și mai multă responsabilitate.

Medicina dentară a parcurs-o din plăcere, deși cumpenele nu au întârziat să apară. Pentru că muncea noaptea, diminețile de laboratoare păreau și mai solicitante în lipsa somnului, dar asta nu l-a împiedicat să meargă mai departe. Pentru el, a renunța este ceva ce nu se găsește într-o deontologie morală și nu s-a gândit niciodată ca a fi o opțiune.

Îl ținea în priză și arbitrajul, un hobby pe care îl făcea printre picături, dar cu care a ajuns la un nivel înalt. Acum arbitrează în Liga a doua și are în palares câteva meciuri importante la această categorie. Legat de sport a fost mereu, în Tulcea a ieșit de două ori campion la fotbal în sală, iar alergatul îl descrie ca fiind un viciul al său.

În anul 2012 a participat la numeroase competiții de semifond unde a ocupat primele locuri. Din anul patru de facultate a fost ucenic la cabinetul doctorului Mehdar Saleh, care i-a arătat practica într-un cabinet profesionist și a cărui îndrumare l-a ajutat în etapa finală de a se forma ca medic dentist.

Modul de lucru

Începe consultația cu o întrebare pe o temă propice. Ia seama detaliilor pe care pacienții le scot în evidență și abordează prietenos orice subiect. Câteodată este vorba despre orașul natal, alteori despre religie, sport, facultate, sau jocuri. Pacientul de azi este serios, îmbrăcat elegant, dar tot cu o sfială de copil. Doctorul își încearcă norocul „–Ce jocuri joci? Eu țin minte că am terminat acum ceva timp Delta Force.”

Este îmbrăcat în uniformă de culoare verde, iar pe cap ține o bonetă mov pe care și-o așează în fața oglinzii. Se asortează aproape perfect cu părul său șaten. Un bărbat svelt, înalt, calm în gesturi, dar energic în vorbire. Papuci albi de plastic în picioare și o mască de protecție ce are în partea ochilor un plastic transparent. Ochi albaștri ce urmăresc curioși fiecare amănunt.

Se așează pe scaunul său, își pune mănușile și deface rapid ambalajul de hârtie al ustensilelor. Cu oglinda dentară face o verificare rapidă pentru a se asigura că nu s-a schimbat nimic de la ultima consultație. Se împinge către partea dreaptă a cabinetului și ia o seringă din inox.

Desigilează un ac la fel de subțire ca firul de păr și trage antestezic dintr-un flacon cu o soluție incoloră. Revine lângă scaunul pacinetului și îi explică că acela este un ac atraumatic de la care nu simte nimic. Înainte, îi aplică un spary antestzic pentru a-i amorți gingia la exterior după care înjectează serul în câteva puncte din cavitatea bucală. Pune seringa de o parte și așteaptă ca anestezicul să își facă efectul.

Atenția la detalii

În cele câteva minute de repaos întreabă dacă muzica este frumoasă sau dacă dorește un alt gen. Cel mai des se aud colaje de muzică clasică cu imagini din natură în care el laudă creația Domnului și își exprimă neînțelegerea față de cei ce o pun la îndoială.

Aduce pe masa de lucru cutiuța argintie în care stau capetele frezei, adezivii și o paletă mică cu trei compartimente. Întreabă pacinetul dacă simte amorțită partea unde urmează să lucreze, iar când acesta este gata începe lucrarea. Atașează un capăt finuț frezei și amintește că se oprește pentru orice dacă îi face un mic semn. Atinge atent caria și apasă cu piciorul ușor pe pedală ca să perforeze dintele cu probleme.

După câteva secunde se oprește și întreabă dacă simte vreun discomfort. Dacă nu este cazul, înseamnă că anestezicul a fost suficient și se apucă de curățarea zonei în cauză. Face pauze dese pentru a verifica cu oglinda dentară îndeaproape și pentru a schimba capetele frezei. Nu uită să-l întrebe cum se simte.

Ca un detist să poată lucra fără probleme, singura rugăminte către pacient este să țină gura larg deschisă. Bineînțeles, oamenii amorțesc, dar stomatologul Alexandru preferă să nu-i deranjeze. Se ridică în picioare, dă intensitatea lămpii mai tare și rezolvă totul cu minim efort din partea clientului. Explică pe înțelesul tuturor fiecare pas pe care îl face și dacă există întrebări, le așteaptă la final.

Licența și cabinetul

Lucrarea de licență și-a conturat-o în jurul unui concept care a fost prezentat pentru prima oară în fața unei comisii ale facultății. Implantologie prin ridicarea sinusului, numită iRaise. Coordonatorul lucrării a fost dr. Horia Barbu, cel care a inițiat în România în 2009 această procedură. Lucrare de licență a întrecut orice așteptare, iar nota a fost 10.

După obținerea titlului de medic stomatolog a rămas lângă doctorul Saleh ca partener. A închiriat o parte din suprafața de lucru în care urma să-și deschidă propriul cabinet și a făcut față sistemului birocratic. A prezentat dosare cu documente pentru înregistrarea firmei, chitanțe de cotizație către Colegiul Medicilor, autorizații de liberă practică, schițele spațiului, avizele locatarilor și altă maculatură. În primele luni s-a aflat într-o perioadă de probă în care a încercat mai multe produse de pe diferite piețe, pentru ca rezultatul să fie unul mulțumitor și pentru care putea garanta.

Începerea proiectului cu stomatologia dedicată studenților a avut legătură cu faptul că și el a provenit dintr-o familie modestă. Știe că majoritatea studenților nu-și permit intervențiile la prețurile pieței. Mai ales că mulți dintre ei provin din alte județe și ar avea nevoie în acești ani de cineva care să le vină în ajutor. Descrie această idee ca fiind, fără doar și poate, o formă sau un prilej prin care se poate demonstra că nu doar partea financiară primează, deși ca în orice alt domeniu cumva trebuie să existe un câștig.

Familia reprezintă totul

Mama este ființa care i-a fost mereu aproape și l-a îndrumat o viață către ce-i mai bun. Când s-a stabilit în București a adus-o din Tulcea pentru a-i putea fi în continuare alături. Mama și Anastasia, cea care i-a acceptat cererea în căsătorie la numai opt zile de când se cunoașteau, l-au suținut cel mai mult în această frumoasă inițiativă de a ajuta studenții.

Păreri negative nu au întârziat să apară, de la apropiați, cât colegi de breaslă, pe motivul că prețul nu l-ar fi putut susține într-un domeniu în care cheltuielile sunt multe. Deși în fază incipientă, sustenabilitatea proiectului s-a bazat mereu pe un număr cât mai mare de studenți. Acum, după numai un an de la înființare, se poate vedea că există tendințe pozitive. Flyerele roșii împărțite în facultăți sunt o metodă care a dat roade, dar foarte mulți vin deja prin recomandări. Procentul variază, dar pe lângă discounturi mai are și pacienți cu prețuri nomale.

Peretele stâng al cabinetului are un tapet în trei culori, magenta, verde, alb, iar la mijloc o aplică micuță, tot din cristale gri. Pe mobilier stă o ramă foto. În ea, o poză cu Anastasia și Lucas, fiul său de aproape doi ani. Sunt cei care îi dau forță și pentru care face tot.

Perfecțiunea este totul

Concentrat la lucrare, a lăsat apa să curgă în pahar, aceasta prelingându-se încet în vasul scuipător. Clipește rar și nu ia seama la nimic. Interfonul sună, dar muzica și bâzâitul frezei îl desprind de tot ce este împrejur. Masca de protecție îi este stropită în permanență de apa care sare, dar nu e timp pentru a o șterge.

Odată deschis, un dinte trebuie curățat complet și reconstruit în cel mai scurt timp pentru a nu apărea dureri după interveție. Înainte de a sigila plomba verifică încă o dată dacă totul este în regulă și întreabă pacientul cum se simte. Mutându-se într-o altă poziție, dărâmă pe jos un flacon pe care-l ridică cu un șervețel. Îl dezinfectează, îl șterge după care își schimbă mănușile și revine la treabă.

Pasul următor este construirea morfologiei dintelui, adică modelarea adezivului într-o formă cât mai apropiată de cea originală, o parte ceva mai migăloasă. Pune adeziv într-unul dintre compartimentele paletei și ajutându-se de un instrument cu vârf în -L- începe reformarea molarului. După puțin timp se ridică și ia lampa cu lumină UV, o pornește și o duce în zona în care lucrează pentru a întări adezivul. Îi lipsește un ajutor, în viitor va avea unul, dar acum se descurcă singur.

„Game over”

Mai ia în calcul un ultim mic detaliu. Pentru a vedea dacă lucrarea repectă relieful original al dintelui, o foiță de culoare albastră, asemena indigoului, se așează pe proaspăta plombă. Gura se inchide, iar prin mișcări repetate stânga-dreapta, față-spate va rămâne o pată de culoare pe suprafața dintelui.

Acesta este un prosces prin care el vede dacă și unde a aplicat mai mult material și șlefuiește până discomfortul dispare. Schimbă capătul frezei cu unul gumat în formă de rotiță și insistă până când culoarea albastră dispare de pe suprafața molarului. Termină cu succes încă o lucrare spunând game over (joc terminat).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *