Poate este doar părerea mea, însă social media ar trebui să aibă o definiție mai realistă decât cea actuală. De ce? Pentru că este mare parte o fracțiune de timp surprinsă la momentul potrivit. Cam asta se traduce din ceea ce apare online – perfecțiune de moment!

Și oare nu ar fi bine să existe etichete ca ,,acesta poate fi conținut modificat”? Așa cum a procedat Twitter cu unele postări pentru a stopa falsele informații. Nu este o rușine, căci reflectă un adevăr. Și reclamele tv atenționează cu mesajul ,,dramatizare publicitară”. Poate pare drastic, însă mediul online este considerat spațiu public și este necesară o reglementare.

Deschide ochii!

Nu toată lumea conștientizează că multe dintre pozele impecabile sunt așa doar pentru că sunt niște poze. Că ele nu reflectă mereu realitatea și nici majoritatea. Fie că vobim de case, mașini, mâncare sau fotomodele, modificările sau filtrele sunt prezente peste tot, într-o mare măsură.

Și poate rețelele de socializare creează dependență, dar tind să cred că mai apar și efecte precum neîncrederea de sine, nemulțumirea față de imaginea personală sau poate chiar depresia.

Sunt mame ce își reproșează că nu sunt în formă și aranjate asemenea mămicilor-influenceri care apelează la tratamente corporale sau alte trucuri. Sau fete ce se văd urâte și grase în comparație cu idolii lor cu fotografii perfecte, din unghiuri bune.

Și nu, nu este o chestie doar a femeilor. Sunt și bărbați care se autocritică pentru că nu au la fel de mult succes precum X ori Y, care in realitate sunt sponsorizați de brand-uri mari. De perfecțiune trunchiată nu ducem lipsa și nici de repercursiunile ei.

Generația like & follow

Și adulții rezolvă cumva aceste probleme. Dar copiii? Cei care încep să își caute adevărul din surse ca Instagram sau Facebook, ce fac? În loc să copilărească fericiți vor să aibă giveaway-uri și mii de followeri, sau în loc să își dorească prietenii, visează la operații estetice pentru că nu se simt îndeajuns.

Educația nu ține doar de maniere. Ea se reflectă foarte mult și în principiile copiilor. Anume că nu cantitatea este importantă, ci calitatea. Modelele sunt oamenii de specialitate. Inginerii, doctorii, profesorii, cei care pot oferi o perspectivă pertinentă a realității, nu a virtualului.

Se gândește cineva că filtrul cel mai utilizat în social media este minciuna? Este precum sentimentul acela după o perioadă în care totul a fost bine și presimți că va urma ceva rău. Suspect. Doar și numai poze perfecte și povești frumoase, dar nu pare prea mult? Mult prea mult…

Las un link

Foarte des mă simt ca la piață când sunt bombardată cu „ce-ți dau? / ce să fie? / hai să iei”. Toată lumea vinde ceva. Mai succint sau mai direct, însă totul este comerț. ,,Luați crema de aici, paltonul de acolo, ochelarii de dincolo”. Când apare un brand nou sau se desfășoară o nouă campanie am impresia că am apăsat butonul de repeat. Văd același conținut și aud același discurs de îl știu pe de rost până la finalul zilei.

În anul 2020 a fi influencer este o profesie care aduce oameni de carieră. Una obositoare chiar. Aceștia nu au program de lucru fix, mereu trebuie să se muleze pe ceea ce li se cere, iar orice lucru negativ le poate afecta imaginea și implicit veniturile. Trebuie să presteze o perfecțiune cu normă întreagă, altfel nu arată nimeni interes.

Chiar și în vacanțe aduc cu ei, sau primesc, fel de fel de produse pentru a le încerca și a vorbi despre ele. Relaxant, nu? Însă mă întreb când a devenit termenul de influncer ori creator de conținut sinonim cu promoter sau afiș publicitar? Mai caut…

By the way

De subliniat, că există și un aspect pozitiv a dorinței de a aparține în virtual. English mode activated everywhere. Într-adevăr, se scrie mai mult decât se vorbește, dar ce contează? Se ia contact cu o limbă străină internațională la un nivel foarte răspândit. Dacă au răsărit și persoane deranjate că în România lor de români aud prea des hi / maybe / cute, înseamnă că sunt progrese.

Cu reglementari sau fără, cu avuții și neajunsuri, cu bune ori rele, să fim mai blânzi și mai mulțumiți de noi. Idealurile vieții noastre ar trebui să fie gândite de noi, nu preluate de la alții! Suntem diferiți și fiecare să strălucește în felul său!