24 Februarie

24 februarie

Pentru noi românii, 24 Februarie este ziua iubirii. Pentru vecinii noștri ucraineni este ziua în care a început războiul. Nu voi avea o abordare politică sau economică. Ci una umanitară, pentru că sunt un morman de emoții. Un om care se pune în locul acelor oameni printr-un simplu joc de imaginație.

23 Februarie Pregătești cina și te gândești la emailurile la care trebuie să răspunzi mâine. La masă toată familia se amuză pe diferite teme. Te asiguri că temele sunt corecte și ghizdanul făcut. Pui copilul în pat și îi citești o poveste de noapte bună. Aranjezi puțin prin casă și faci un dush rapid. Te duci la culcare sperând ca ziua de joi să fie una ușoară. Încă puțin și vine weekend-ul planificat cu plimbări și relaxare.

24 Februarie Bum! Rusia a-nceput războiul. Geamurile casei sunt zguduite de suflul exploziilor. Cerul s-a aprins și totul e haos. Antiaerienele vuiesc de nu-ți mai auzi nici gândurile. Copilul plânge speriat și nu știi ce să faci. Ar fi bine să plecați? Câte haine să împachetezi? Oamenii sunt panicați și nu mai știu încotro s-o apuce. Pentru un moment ai impresia că visezi. Ai tot sperat că lucrurile vor fi bine. Bum!

Realitatea este inimaginabilă

Acesta este adevărul dur și unul dintre motivele pentru care am preferat să nu profesez ca jurnalist. Nu pot citi/scrie o astfel de știre fără să mă afecteze. Nu pot fi obiectivă cu ceva ce mă deranjează. Da, sunt o fire mai sensibilă. Dar aici nu este vorba de sensibilizare. Aici este vorba de omenie!

Toți stăm acum și privim cum o națiune civilizată va fi mătrășită. Asta doar pentru că țara lor a fost cândva în istorie parte dintr-o alta. A cuiva care se crede mai presus de umanitate, politețe, normalitate. Cea mai bună comparație ar fi cu cea a bullying-ului care se întâmplă în școli. Toată lumea acceptă ca unii să fie batjocoriți și nimeni nu face nimic de frică. Eu, personal, privesc plângând…

Înțeleg perfect că se dorește evitarea unui răboi mondial. Dar un război mondial tot va veni. Atâta timp cât Rusia dorește cuceriri și crede că i se cuvine totul. Aceste atrocități ar fi normale doar într-o metalitate egoistă. Dar cu ce au greșit ucrainenii? Că se învecinează cu rușii…

Putere și speranță

Ucraina va lupta pentru viață, teritoriu, libertate, cultură. Iar tinerii ruși care au susținut și crezut că țara lor va fi mai prosperă, vor vedea războiul. Aceia care stăteau bine în confortul de acasă, vor da înapoi pe front. Doar toate războaiele lumii au fost luptate de copii și oameni tineri. Cei care vor lupte stau ascunși undeva și se cred puternici.

Toată lumea ar trebui să se oprească în loc și să înțeleagă că 24 Februarie ar putea fi doar un început. Semnalele de alarmă au fost trase demult. Crimeea, Donetsk, Luhansk nu au fost de ajuns. Credem în sinea noastră că am făcut totul oferindu-le un sprijin material și emoțional. Nu am făcut nimic! Morții tot vor fi numărați, deci nu am făcut nimic! Mi-aș fi dorit să nu se termine ziua de 23 Februarie decât să stau și să mă uit cum oamenii mor pentru că unii vor război.

Leave a Reply

Your email address will not be published.