Nu toți oamenii merită titlul de părinte. Și poate este stric părerea mea. Poate… Dar dacă s-ar transpune într-o normă, ar schimba pozitiv situația actuală. De ce îl numesc titlu? Pentru că se dobândește și vine de asemenea cu responsabilități. Și aici spun răspicat: biologia nu ar trebui să fie singura “competență” pentru a deveni părinte!

Logic este ca înainte de orice plan să se gândească toate variabilele. Măcar prin a începe cu niște întrebări de bază. Există o locuință pentru acasă? Dar un loc de muncă stabil? Noile cheltuieli pot fi acoperite fără probleme? Părinții trăiesc în armonie și concordanță? Și-au dobândit un nivel decent de educație? Există independența financiară?

Întrebarea este cum poți avea grijă de altcineva dacă nu îți poți oferi ție ceea ce este mai bun? Aici nu mă refer la lucruri exagerate. Un copil nu are nevoie la zeci de jucării, haine de firmă, ultimele telefoane apărute, vacanțe exotice. Nicidecum! Mă refer strict la lucrurile esențiale.

Simplu și nu prea

Din maternitate am plecat cu o listă lungă de lucruri. Recomandările medicului, pe baza unor studii, cu ce este mai bine pentru nou-născut. O țineam pe noptiera patului și o consultam des. Deși copilul crește și dispar subpuncte, mereu se adaugă altele.

De la a fi hrănit la cerere, spălat în fiecare zi și control pediatric lunar, la planul de diversificare. Plus control oftalmologic și ecografie de șold. Apoi la primul dințișor trebuie vizită la pedodont. Din pricina laptelui are nevoie de vreo trei paste. Hainele rămân mici repede. Cremele și pamperșii se termină. Dacă mai trebuie și formulă de lapte, super!

Bineînțeles că medicii recomandă. Nu se pot impune, doar ghidează. Eu am fost strictă și dacă pediatrul a spus, pentru mine a fost ca o lege. Mereu a contat calitatea vieții copilului meu. Chiar înainte ca acesta să fie în plan. Până să obțin titlul de părinte am auzit foarte multe povești și obiceiuri. Acestea m-au contrariat și am vrut să mă pregătesc și la modul teoretic.

Cum să fim părinți?

Și am făcut ceva pentru a putea răspunde sfaturilor eronate. Cursuri de puericultură. Nu unul, ci două. Nu este mult. Ele au fost chiar insuficiente în anumite situații. Dar ca părinte trebuie mereu să te educi. Să ai constant dorința de a fi mai pregătit. Medicii și moașele autorizate de acolo pavează cu baze științifice traseul de creșterea copilului.

Câți părinți nu îngrijesc nou-născuții din sfaturile rudelor sau cunoștințelor care nu au pregătirile necesare. Și aici vor spune mulți „lasă că nu au pățit nimic”. Serios? Încă se practică scosul de cap al copilului din baie. Pe premisa băbească că îi va alungi gâtul, aranja vertebrele, dezmorți etc. Încetați cu tortura!

Obligativitatea cursurilor de puericultură ar face părinții mai competenți și ar ține bebelușii în siguranță. Am citit cândva o informația că bebelușul nu va mai putea fi externat din maternitate dacă măcar unul dintre părinți nu a absolvit un astfel de curs de pregătire. Să se pună și în practică! Ar ajuta mult la conștientizarea a ceea ce urmează.

Când hainele copilei mele au rămas mici le-am selectat, le-am spălat și le-am donat. Sunt n grupuri de Facebook pe acest subiect. Și de câtă sărăcie am fost lovită pe acestea, m-a făcut să scriu. Odată cu un anunț de caritate am primit zeci de mesaje. Unele dintre ele nu se opreau nici la două dimineața. Deși acest gest este de apreciat, pentru unii nu a fost suficient. Mi-au fost cerute mâncare, țigări, haine pentru părinți, bani pentru chirie și altele.

Pentru totdeauna

În această lume mirifică și liberă trăiesc copii în case reci, dărăpănate, în întuneric ori mizerie. În familii care nu au un venit financiar și care nu văd rostul educației. Sunt părinți care îi consideră o povară pe cei mici, mai ales când ei plâng de foame. Copiii aceia sunt chinuiți! Sunt privați de necesitățile de bază și condamnați la o viață urâtă.

Un copil este cel mai frumos dar pe care ți-l poți face. Înainte de febra chipurilor gingașe și a râsetelor divine, ar trebui să lovească responsabilitatea. Ființa aceasta vine pentru totdeauna și este copleșitor. Nu doar ca bebeluș necesită atenție! Vorbesc din postura cuiva care are titlul de părinte. Fără nicio zi liberă de la această „meserie”, stors de energie și plin de iubire.